GIANCARLO RONCHI

E’ nato a Mantova. La sua famiglia abitava a Gazoldo degli Ippoliti prima di trasferirsi, nel 1969, a Rodigo. “Rodigo è il mio paese e ad esso e alla sua gente ho voluto dedicare le storie e le poesie che in questi anni ho scritto ed ho inserito in varie raccolte”.

Giancarlo Ronchi ha iniziato a scrivere per caso, ed a poco a poco la sua fantasia letteraria si è trasformata in testi in lingua, ma soprattutto in dialetto. Scritti e poesie che ancora oggi sono apprezzati non solo dai suoi concittadini.

Sicuramente – è solito affermare – non solo nulla di eccezionale, però hanno la presunzione di testimoniare tanti ricordi e di stimolare qualche emozione. Forse vi saranno anche degli errori però v’invito a leggerli e se un giorno ci potremo incontrare ditemi cosa ne pensate. Per me comunque è stata e sarà una bella avventura grazie anche al fatto che posso contare sull’efficacia e forza della  nostra tipica parlata locale

Canchér d’en virus

Ma vardè st’an cuşa s’è capità
An virus che nisűn pudìa imaginà
Gh’om de cunbater na brɶta guera
tɶti insiem, nuater che in sla tera
ma ‘l conpit pűsè dűr al ghè tucà
a quei chi gha de asister i malà…
a chesti che secont al mè parér
ghe sarìa de fai sűbit tɶti cavalier
i fa dies u dudes uri in uspedal
e tanti volti sensa guarì dal mal.
Nuater som a caşa in quarantena
Ghom sul de pensà a cuşa fa de sena.
Epűre tanti i cuntinua a lamentàs
Perché i pɶl mia mɶves,spustàs
I ha gnamò capì che l’è mèi per tɶt
Se piasi, stradi e lucai i resta vɶt..
Me ricordi me nono che ‘l cuntava
Quant i purtava li braghi a la şuava
Quant tɶti i ‘ndava via a suldà
E tanti ,tropi i è restà là ,masà
In caşa là i stava al scűr, scundì
Perché i Pipo i ha pudès mia culpì.
Adès su fɶr in meşa a la natűra
pasa na machina ogni quart d’ura
se sent al vent e a cantà i uşelin
propia cuma quant a sium piculin
par insoma che soma tɶti a cà
cun la paűra de èser cuntagià.
La televişiun la parla sul de quel
I pűtlèt per furtűna i fa burdèl
Li famigli li sta insiem, in cunpagnìa
Sinò l’è sul per li festi, u le per via.
Insoma stando a caşa forsi pudarom
Vardàs denter e capì mèi chi som.
Canchèr d’en virus te laser le
De fa tropi malà e mort tɶti i de
Vulom turnà a la vita nurmale nè
A laurà,şűgà e bever an qual cafè.


L’ültima panchina (del vial)

L’è tant temp cla gh è mia pɶ
Chissà perché i la cavada sɶ
I capi cus-l’è: ma la panchina
L’ültima in font al vial, la mia.

Quel sl’es pudì e vulì parlà
Quanti storii cl’avria cuntà
L’era ‘n simbul dla me generaziun
A dil adès agh credaria nisün.

L’è sta al me ritrovo preferì
Specialment sot-sera u a l’imbrünì
Prima hu dit cl’era mia per afèt

Ma gh n’andava tanti di pütlét.

Natüralment in cumpagnia,
dla murusina, mia con su sia.

Quant vaghi in lunga ‘l vial
Se vardi mia là stagh mal …
Però urmai la gh è mia pɶ
Saria trop bel sentas amò la sɶ.

Magari cuna n qual an da men
E diga “cara Cuma ‘t vɶi ben”
E dopo dà san başin dei cuntent
Là in meşa al vert ….sensa ciment.


L’udur de şe
(in dla camera di salam)

Fra i-udur che me ricordi de putlét
gh n’è üno che ‘m porta in sel mé lét
l’éra caratristich de quant fava frét
e se scaldaum cun li scaldini e ‘l pret.

Al sìva de şe , l’èra n’ udur fort
al l’avres sentì sensater anche ‘n mort
in dla mè camera gh era mia ‘l sulèr
e ‘s sentiva i tupùn a corèer in granèr

Però ‘l prufüm al s’fava cumpagnia
l’era quaşi simpatich, al metìa alegria
l’era gaiart, ma ‘l dürava sul ot dè
ciuè fintant che i salam i stave lè.

Dop quant i-era sɶt i ‘nadava de bàs
an po’ a la volta cun li man e bràs.
A nuater pütlet as restava i ricordi
l’udur de ai, de şe, ‘n po’ ‘t cordi,

I ciò piantà là in alt tacà a li piani
Chi pariva tanti sentinèli paranpani
bandunadi, sensa laurà, per n’an
in dla camera vɶda, sensa pɶ i salam!

Dop hom giüstà la caşa e i sulèr
la me camera, la sufita e ‘l graner
e atsè hom duvì cambiaga ‘l post
là in cantina, fra i tinàs e ‘l most.

Però a nuater qualcoşa s’è mancà
l’udur de şe che per tanti ani om naşà


I mèster de na volta

Inchɶ pűtèi vurìa cuntàf di mèster
Che gh era na volta, mia certo ier
Tanti i si inșegnava cuma i pudìva
Magari a vender na qual mercansìa
Gh era quei che vendiva sis e luìn
Che pasava per li cași cul muturìn
Gh era quei che i cavai i ferava ben
E di-ater chi levava in cașa i cavalèr
I ghe dava de magnà li foi di mur
E dopo ‘n pò i fava li galeti deparlur
Gh era tanti impreși de műradur
Adès tanti i laura fra ciar e scűr
E ve ricurdè al scarpulìn Dalşop
Che l’indrisava anca i tach sòp…
E amò i tanti chi fava al masalìn
D’inveren e magari i fava i pustìn
Me ricordi ben anca tanti caretèr
Chi ‘ndava sɶ e șo, i fava ‘l sentèr
I era i antenà di noster camionisti
forsi i era pűsè cuntent, mia tristi.
E chi ha mai vist o sentì al muleta
Curtèi e forbes inturcià in dla gașeta
E ‘l magnan che ‘l giustava i parɶi
Chi ghe vulìa per fa boier i linsɶi ?
E ancora l’umbrelèr che ‘l sbraiava
E li doni che li curiva fɶra de caşa
Insoma quanti mèster che è sparì
Surpasà dal prugreso, e fat finì…
Adès pensarì che nustalgich te sé
E forsi gh avrì anca reșun va bé
Me l’è vera su ligà tant a chi-ani là
e so cunvint chi sia bèi da ricurdà
ma pensi anca a tanti amich andà
che sia an duvèr mia desmentegà.


L’ɶndes de dű mes

Gh’è na data che m’è restà inprès
E la parla de l’ɶndes de dű mes
La prima l’è in lɶi de l’utantadű
e la parla de na partida de balùn
Italia Germania e Pertini in tribűna
E nuater italian parìum in sla lűna
La sera tɶti a Mantua in Pradèla
A festegià na vitoria propia bèla
Me me ricordi cușa ho fat ch’el dè
Ma ste mia dumandam al perché
Dopo al rigore sbaglià al prim tenp
Sium mia preucupà, quasi cuntent
Se sentìum cuma l’ha ‘ndava a finì
Sìum lancià, trop gaiart, l’ium capì.
Adès som tɶti tristi, moch, pianșom
È partì Pablito, al noster canpiun
St’an l’è sta n’an disgrasìà, funesto
Che an de merda, chesto che bisesto
Al s’ha purtà via tanta, tropa șent
Canpiun,dutur,infermier e brasent.
Ch’l’atra giurnada l’era in setenber
Del dűmilaűn, la ricurdarom senper
Al mont dop che ‘l de l’è pɶ sta quel
Trimila mort gh’è sta e che cincèl
Però anca de chel de lè ricordi tɶt
Anca se a la fin a som restà mɶt
Do dati che i ha canbià la storia
De nuater italian in dla memoria
Forsi ho eșagerà ‘n po cui paragun
È stà cuinvolt anca tanti atri nasiun
inchɶ però vɶi celebrà al mundial
in unur de Pablito Rosi al nasiunal
ciau canpìun varda de fa bun vias
e ogni tant ve șo a catas e ricurdàs
quant hom vinsì cun la Germania
in dl’utantadű in Lɶi in Spagna…..

10 ott 2020


L’Istà de San Martìn

E’ şa pasà anca l’istà San Martìn
In dua ogni most al diventa vin
Ma ghe n’è tanti storii in sel sant
Per eşempi se pɶl sta sensa guant
Infati lű l’ha taià e spartì ‘l mantèl
Quant al sé incuntra cun al pűtèl
Callà l’era quaşi nűt e pien de frèt
Lű al gh avres dat anca i calsèt…
Na volta i biulch i ghia de fa patini
I tuliva sɶ tɶt, anca li mansarini
I su fiɶi i canbiava schɶla e amich
cun lur i ‘ndava a magnà pan e fich
Da alura è restà amò an pruverbi vec
Per San Martin te toca canbià tec…
In tanti i rustiva marun e castagni
E i ha vendiva in piasa bèli stagni
U magari fati cɶşer in del camin
E l’era na festa per grant e pűtìn.
Li pianti urmai i è nűdi sensa foi
L’è ‘l segn che riva ‘l fret e ‘ moi
La brɶta stagiun la riva urmai
Se toca tirà fɶra paltò e stivai
Però per dű o tri dè om respirà
E se parìa de èser amò d’istà…


I persunagi dla memoria

Quei che cuma me i ha süperà i quaranta
E chi i era pütlet a caval di-ani stanta
i gh’hà vì tanti ucaşiun de frequentà
Persüni e persunagi che l’è bel ricurdà.
In piasa e in di-ustarii del noster paes
Gh’era pien de gent, mia cuma adès.
Urmai cun la televişiun senper inpisa
La şent la ‘s fa ciapà da la pigrisia..
I ricordi, pürtrop, a volti i ‘s fa retorica
E la memoria la risc-ia de diventà storica.
Pruom a meter insiem in d’en mument
Li faci d’alura che che am vegn in ment
Gh’era al “ragn”,’l “maestro” e “girlanda”
Chi girava per Rodegh, cuma na banda.
Gh’era “Socrate” cul su sterio utumatich
E per tœti nuater l’era an gran sinpatich.
Al gh’iva la mania de ‘ndà a Bresa
Ma forsi l’era sul na su debulesa…
E “Canpanin” ch’el ripetiva senper quel
Che ghe dişiva a turen an qual pütlutèl!
E ‘l Mario e ‘l Fernando i dü fradèi
Che persunagi chi i era anca quei!
E po “Puldin” dal col stort cul caret
Quanti gir cl’ha fat sœ e şo, puaret.
Alura al “ricovero” quei püsè san
I gh’ia na certa libertà in dli man
I culaburava a fa an qual mesterulin
In canbio dnà mancia u ‘n “piculin”.
Comunque ricurdas quei pasà in di-an
Agh vurìa na memoria d’elefant
Ma se faghi an nom u ‘n scurmai
I la sa tœti de chi parli, anca i pai!
L’era üno de nuater, né moro né biont
Serà sœ, quaşi işulà, in del su mont.
L’ha sübì per ani ingiüstisii e schers
E l’è senper stà cunsiderà divers…
Però quant l’è mort an qual mes fa
La lasà an vœt dificil de culmà.
Ciao Gabri u “Stipendio” per nuater
At restarè in di noster cœr sens’ater.
Na roba in cusciensa ‘m senti de augurat
Varda de divertet, ciuè quel che t’è mai fat!


I divers

Di divers agh n’è de tanti rasi
I è mia divis per età u per fasi
Sicürament i è persuni cumüni
Cun i su prublemi, li su bitüdini.
Gh’è quei che prufèsa n’atra religiun
Che suna a tœti li porti e ai purtun..
Gh’è di-ater che cul culur dla pèl scüra
I gh şœga, i ha tœs in gir, i ha turtüra.
Ma chilé a sei mai vardà in del coer..
A gh hai mia ‘l sanch ros anca lur?
A volti per divers s’intent anca
La şent cuma nuater dla pèl bianca
Magari sul perché i è ‘n po’ efeminà
E quei del su seso i vurìa frequentà..
Ma in font i veri divers i è cunsiderà
Quei che ‘gh toca tœti dé de tribulà
In meşa a na selva de barieri e pregiudisi
cun na sfilsa infinida piena d’ingiustisii….
A i è pran tanti li robi chi pœl mia fa
Quanti ustacui inpusibii de scavalcà….
E pensà chi dumanda sul che sia rispetà
Na roba fundamentale: la su dignità!
Di pàs avanti n’è stà fat in di-ani
Per iutai a mia sentes di marsiani
Però ‘ghn’è ancora tanta dla strada
Prima de pudì riva a clà giurnada
In cui tœti quei cunsiderà divers
I posa dì:”hu catà quei ch’ivi pers”
L’amicisia, l’amur e la sulidarietà
Ciuè li robi esenziali per na vera sucietà.
Quindi hom capì cuşa s’è restà de fà
Perché in dla vita pürtrop tœt poel capità..
Ma vardè l’è mai trop tardi per cumincià
A iutà quei che gh ha bisogn….e a lutà….


I vuluntari

Di vuluntari in Italia ‘gh n’è miliun
Tœti i cunta, tœti i fa quèl de bun.
Gh’è quei spurtif chi cüra i pütlét
E quei curagius ch’inboca i vecét.
Gh’è quei che i dà ‘l sanch e i tàs
E di-ater che cui malà i fa di viàs
Bianca,verda u rosa gh’è la crus
E mai nisün che diventarà famus!
Gh’è quei che cor sensa ciamai
Departœt, in dua sücét di guai,
pensom a teremòt,frani u alüviun
e a quanti i s’ met a dispusisiun
i porta bràs,curagio e buni paroli
insoma i è d’amirà, ater che foli!
E quei che tegn in pé i vari uratori
Ei mia forsi anca lur meritori?
Per ültim, ma mia per inpurtansa
Quei che opera per la citadinansa
Che urganişa cuncert,mostri e feri
Chi stà in bal, tanti dé e tanti seri
Chi ricef de spes critichi e delusiun
E ogni tant na qual sudisfasiun.
A lur, e a quei che gratis i laùra,
Curagio cuntinuè la vostra aventüra
Perché esèr vuluntari l’è anca bèl!
E a chi-ater agh dişi : ”şo ’l capèl” !


Santa Lœsia (Lücia)

In chi dè le i pütlet cuma i fa bèl
I sculta tœt, i fa mia cincèl!
Mama se’t vedi Santa Lücia
Salüdla tant da parte mia,
diga che per le ha prœvi afèt
e che so an gran brau pütlet.
Al campanel sunà dal tu vişin
E lur ferum dinturen al camin
Oc sbarà, cœr che bat a sent
Che emusiun in chi mument!
Santa Lœsia portum an bel şœch
Atsé bel de fam restà de stœch.
Sot-sera i prepara acqua, pan e fen
Per l’asnin e la santa, quant i vegn.
Sœ ‘ndè a let pütlet e fè i bun
Sinò la ‘f porta sener e carbun!
Quant i è sicür chi s’è indurmensà
Şo de bas i comincia a preparà..
Şœch,dulsin, fich sech e mandarin
at vedré che facia i farà chi pütin.
A li quater dla matina i è şa in pé
Che smania,che euforia chèl dé.
La vecina cui regai l’ è şa rivada
Cuma farala.. a sbaglià mai strada!


Al burièl (de na volta)

Gh’era n’űşansa al sìe de şenèr
E ciuè quela de fa an bel burièl
Per brűşà la vecia là in sel pal
tanti i dis che la bɶta via al mal
E alura se catava sɶ de tɶt: foi
Batarìa, legnam e gomi mia moi
An po’ de petrolio e di bèi broch
E po alè che s’inpisava al fɶch.
l’era na festa oltre la tradisiun
grant e pűtlèt tɶti insiem debùn.
Dop cun la storia de mia inquinà
Li gomi se li pudìa mia pɶ brűşà
Alura se metìva sɶ di mobii vec
E tanti tafanari in sufita sota al tec
La tradisiun la gh’è amò sul st’an
A s’è mia pudì fal ma visto l’an…
Per solit i l’ha fava a Rivalta e Fusà
Sperom per st’an quen, sarìa ‘n pecà
An bel panin, dli salameli e vin brulè
E alè che se pasa na bèla sera vè
Rispetà li nostri űşansi e po per pasà
Na qual ura in cunpagnìa seren e rilasà
E adès unestament se sent al bişogn

De brasà sɶ ‘n qualcun, anca n’om
Cun la fola del virus e la pandemia
S’en pɶl pɶ, vuresum pudì scapà via
Speròm de ‘n daghen de co a la svelta
E de ricumincià a viver cuma na volta.


La calabroşa

Stamatina prest gh era tɶt bianch
La calabroşa che spetacul, n’incant
L’era tant che s’l ha vedìa mia pɶ
Al panurama l’è pűsè bel inchɶ
Li cavedagni, i fos, anca li pianti
Che meraviglia vedli tɶti bianchi
La calabroşa, la ghèba , i l’ha ciama
E stamatina gh era anca la fűmana.
Dopo a gh’ è la part pű brɶta asè
Al giàs in strada l’è űno di perché
Se sblisc-ia risciando de fàs del mal
O magari de ‘ndà incuntra an pal
Ma me cuma al solit vurìa veder
Al bèl de la natűra e anca creder
Che tɶt al gh abia i su tanti perché
Che la natűra la sapia difendes né
An pruverbi vec al recitava atsè
“sota la nef al pan”, vel ricurdè??
E alura rispetom almen li stagiun
E speròm che la vaga mèi debùn
Dli robi beli n’hom mia vist tanti
Bèli cuma la calabroşa in sli pianti.


Li Piani
(località “balneare” Rodighese)

Quant i-acqui i-era ancora sani
E precişament al bœgn a dli piani
Tœt Rodegh l’andava a fa ‘l bagn
Anca se a volti gnìva şo ‘n qual cagn.
Al sabet e la domenica gh’era pien
Saltaum, şugaum , serum seren.
Quanti fichét, quanti punpieri
‘s parìa d’eser di nudadur veri
faum an şœch che ‘s-ciamava “magna l’os” **
chi sbagliava, ‘l butaum in del fòs !
natüralment i grant i cumandava
an qual schers ai pü picui i ghi ha fava
i-era şœch stüpit, inocui e inucent
i lasava mia al segn, cuma ‘l vent
i pü bèi i-era quei cun s-ciampo e sügaman
I ‘s lavava là, i ghiiva gnamò ‘l bagn…
E i custœm? Nisün al ghiiva firmà
i-era slip che cunpraum al mercà
ma questo l’era mia l’inpurtant
sium bun de divertés listés, tant…
Adès i va tœti a l’Airone u ‘l Pero*
Gh’è tœt bel là, l’è mia ‘n mistero.
I è piscini muderni pieni ‘t cunfort
Specialment per quei che vœl fa sport.
La nostra piscina l’era là a li “Piani”
Ma… n’è pasà pran tanti dii ani..

**Magna l’os: gioco tipico degli anni 70/ 80 con penitenza

*Airone e Pero: piscine attive nei dintorni del nostro paese, moderne e molto frequentate.  


Rodegh ani setanta

Durante al periudo pű bèl per me
E ciuè quel di vint’ an u șo de lè
A mɶc in di bar ghe sium de spes
Trenta, dli volti de pɶ tɶti del paes
al Beba, al Nano, Gianoli e Vighin
i Costa, Gubìn al Sem e ‘l furnerin
al Gűfo,al Gepe,Al Cici e Bergamin
chi șugava al punt u a bigliardin
e pɶ Şanela,al Gal,Şani e Pasqualin
che cun Beneti i trűcava i muturin
dopo me cun la nostra cunpagnia
Sergio, Giűlio, Cristian al Ceco e via
Sens’ater de tanti ho mia parlà
Me scűsi cun lur i me perdunarà
Quanti seri pasadi ben le in alegrìa
Denter al bar Londra, mama mia
La Stèla, la Donata, laVania e la Ana
Che li purtava bèla cűrta la sutana
I è ricordi inpusibil da deşmentegà
I è i ani setanta tant tenp è pasà.
Dopo de grant ‘ndaum là in font
Al bar Italia, gh era tɶt al mont
Al Chimi,Selum,al Tèli e ‘L Vitùn
E tanti atèr sentà in di cantùn
Sent, forsi tɶti cun li carti in man
U anca a magnà an tost che fam
Gh era anca chi șugava a biliart
I era tanti ma mia tɶti sul gaiart
Gh era client de tɶti li generasìun
Pűtèi, genitur e noni che cunfűsiun
Adès basta sinò vaghi a finì a sigà
A fa i cunt, quarant’an è şa pasà
La dumenica ciapaum la curiera
Per andà al Saiunara fina a sera
Là ho cunusì li pűtèli de Mariana
Luişela, Carla, Lureta, Marina, Ana
Ma cla storia che l’ho şa cuntada
Da alura quanti an e quanta strada.


La carusina

Li rœdi li siga e li fa fadiga
In lunga la vita cl’è in salida
L’acqua che stracia i scarpin
Che scont la malatia di tu pepin.
La carusina che segn cla lasa dedré
Dli righi per chi vœl mia capì cum-lè
I è righi strani, sgangheradi e mœti…
Che te ‘t voe trasmeter a nuater tœti!
E cun i tu bei uciùn surident e seren
At lanci di mesagi de speransa e de ben.
I è sensasiun trop dificili de cuntà
I è film che sbraja,denüncia e vœl purtà
La rabia e ‘l dulur de chi gh’è tucà
Tanti ustacui inpusibui de scavalcà..
Li rœdi li siga amò e li fa fadiga
In tœta la vita cl’è senper in salida.
Fiœl mai dì: pupà, mama an pœdi pœ
Ma strica i dent e cœcia, cœcia sœ
Sul alura forsi insiem tucarom al ciel
E sens’ater sarom cuntent, ‘l sarà bèl.
E ‘t vedré l’om de strada al s’incurşarà
Quanti eşempi e insegnament a tsè lasà!


Li Doni

Li doni se li gh fœs mia bisugnaria
Inventali, i è necesarii, sinò cuma ‘s farìa.
Pruè a pensà a i om quant i è t-parlur
I sumiglia a d’i urs quant i è in calur.
Anca se i vœl mia, a stà sensa doni
I par svüdà, pers, sensa urmoni…
Luri inveci i è püsè buni de rangiàs
E li sa semper “in che acqui bütàs”.
In tanti situasiun però… li femini
S-li vœl li ‘t ridus “ai minimi termini”
Li gh’ha di-armi cli taja cuma di curtèi
I ha drœva quasi senper per al mèi
L’inpurtant a l’è de mia ürtaga in-pèt
Almen finchè ‘s frequenta mia ‘l su let
E dopo büò sta atenti a quel che ‘s fà
Se ‘s vœl mia catas amò insapelà…
Ala fin a dla güciada in cunfidensa
Dli doni s-pœl propia mia fan sensa?!


La vita in salida

Per na volta vɶi metùm in di pan
De chi l’è le a tribűlà da tanti an
De chi al pɶ fa gninte de par lű
E ghe vɶl senper an quldűn debù
Pruè a imaginaf senper in d’en lèt
In camera sia cul calt che cul frèt
Quant capita a nuater che som malà
Som senper drè a lamentas, se sa
“varda ho ciapà an gran brɶt fredùr
Ghe sarà bișogn de ciamà al dutur “
Lur inveci silensio i se lamenta mai
Anca se quași nisűn vegn a catài
I amich de solit i è i prim che sparìs
I s’interesa poch de quei che patìs
I pensa mia che la vita de tɶti i dè
La pudarìa èser pran dificultuș né.
Li robi che nuater fom cun facilità
Per lur i è muntagni alti de scalà
Gratàs al nas bever an gos de vin
Ghe vɶl senper űno prunt le vișìn.
I vɶl mia la pietà u pena de nisűn
Ghe bastarìa sul veder an qualcun
Alura vulom pruà per na giurnada
A caminà insiem an toch de strada
Forsi alura capiròm la su fadiga
Che i fa lur a scavalcà la diga…


La televișiun

Parlà dla televișiun per quei dla mè età
vɶl dì turnà indrè a sesanta e pɶ ani fa
alura i fava poghi prugrami e sul del dè
adès tanti sli vet per vintiquatruri né
na volta i se muciava in tanti a l’ustaria
per veder Mike che ‘l sbraiava Alegrìa
Lascia u Radopia l’era la trașmisiun
E i la vardava propia in tanti, di miliun
Dopo è rivà Gianburasca e la su papa
Cul pundòr, e la Pavone ch’l era mata
I prim sceneggiati Cuma La Freccia nera
Che i la fava tɶti i giuvedè de sera
Gh era al fantasma Belfagor che paűra
La Cittadela,e western e film d’aventűra
Per i putlèt gh era anca “chisà chi lo sa”
na trașmisiun in dua se pudìa anca șugà
la “tv dei ragazzi”a li sinch al dopmeșdè
cui cartoni De Yoghi Bubu e tɶti chilè…
e dopo Carosello i se parava tɶti a lèt
e lur i la vardava in pace sensa i pűtlet
Adès me par chi faga tanti stűpidadi
Grande Fratello, e tanti atri balusadi
Per furtűna che da tant è stà inventà
al telecomando che ‘l serf per canbià.
Dopo gh è la pay tv chl’è a pagament
Che urmai la gh è in cași e apartament
In cunclűsiun na dumanda cari pűtèi
dișim quala secont vuater l’è la mèi
la televișiun de na volta cun dű canài
u quela che ghè adès cun Dazn e Sky..


L’ Euro

L’ euro l’è in circulasiun da circa n’an
E a gh’è ancora tanti “rabi ‘cmé i cagn”*
Par che foma an pò fadiga a ambientas
E a volti som mia cuma cumpurtàs
La sensasiun che s-vet in general
A l’è quela cla vaga ancora püsè mal
Pruè a pensà per eşempi quant as va
A fa spesa in butega u al supermercà
a par che i prèsi is sia radupià
forsi in poghi i ha pensà ‘t cuntrulà
tanti i dis che la şent l’è mia furba
ma inveci l’è na roba che disturba,
a savì che prima al custava sent,
pagal al dopi, s-pœl mia èser cuntent!
Epure i prèsi i è tœti in euro adès
El pusibil fa dla confusiun listés?
Sarà mia perché cuntinuom a pensà
Al cambi cui solt vec cusa a fa?
No, machè urmai tœti hom imparà
A druà la machineta e a tramütà.
La speransa a l’è che i sacrifisi fat
I gh’abia mia de fas diventà mat!
Va ben in Europa agh som rivà
Sperom… de duvi mia scapà.

*Metafora : incavolati neri, malati di rabbia.


Piàsa Nievo

Piàsa Nievo l’è al centro del paés
Là s’en cuncentra tanti di-interès
Gh’è ‘l Cumün, la posta, la piseria,
dla banda li buteghi,per la via.
Là in testa la casa dii Utulini *
Le vişin gh’era la butega ‘t “Capelini” *
Fina a l’an pasà, i tigli is fava umbrìa
Si-a ricurdom cun tanta nustalgia;
som cresì praticament insiem a lur
in autün cum i’era bei i su culur
d’istà as faum de spés i gavetun
d’inveren la gheba la fava de padrun.
Dopo ‘n qualdün ha pensà “büò cambià”
E atsé la piasa i ha vulì ristrüturà.
Unestament adès l’è propia belina
Anca se manca na qual piantina…
Però adès basta mœver di cincèi
Sircom d’èser ancora quei..
E turnom a fa filòs püsè de spés *
In dla bela piasa del noster paes.

*Utulini: Ottolini (nota famiglia Rodighese)
*”Capelini”: soprannome di Arrigoni Nardino fabbro per molti anni a Rodigo.
*Fa filòs: incontrarsi per chiacchierare. Occasione d’incontro nelle stalle e nelle case di campagna molto diffuso negli anni ’40\’50.


La nevada dl’utantasinch

Ha cumincià a fiucà per l’Epifania
A n’è gni şo vint fenech u le per via
L’ha ricumincià per S.Antoni al darsèt
Stavolta s’hom rivà an mes meter net.
La gniva şo atsé fort cla paria pagada
Quela s-poel dì cl’è stada na nevada!
A fiucà sensa fermas per du dé e do not
An bel mument a l’iva anca rot!
Però l’era propia an gran bel panurama
Rodegh al paria Curtina, in muntagna
In campagna e in dla piasa del paes
La gh’è restada per almen tri mes!
Di dan e di problemi la n’ha dat
Sensa luce per tri dé, ma che fat
A s’ tucava de ‘ndà a let al scür
Ater che cidi e televisiun a culur.
E tœti i frişer che s’era scungelà
Pran tanta roba è ‘ndà strüscià.
E andà in strada cun li machini?
Al saria sta mei tœ sœ i patini!
Però su cunvint che s’la ricurdarom
E chisà quanti volti la cuntarom
Magari intant che s’ bef an quint
Ve ricurdé la nevada dl’utantasinch?


I Cioch(in machina)

Al noster dialèt a l’è balistròch
Fega cașo cari pűtèi e mia poch
Tanti paroli li gh’a dű significàt
L’è vera stè mia tɶm per mat
Ciapòm la parola cioch per eşenpi
La vɶl di burdèl, u anca incident
I cioch i è dit anca i fɶch artificiali
L’è na manera in dialèt de ciamài
Ma me vurìa pruà parlà de űn sul
E de quei che i ha fat an qual vul
Magari dent in del fos a cűl in sɶ
Cun la machina nɶva de poghi dè
L’era na Mini Minor culur cafelàt
I era sɶ in sinch műcià ma che fat
A l’inpruvişa i s’è catà in del fos
Ma per furtűna nisűn cun i os rot
Ogni tant i la cunta anca per rider
Perché ‘l destìn al i ha lasà viver
Tanti inveci i ha fat na brɶta fin
Cristiano,dű Marco, Luca e Pinìn
E pɶ Daniele, Peschiera e Bianchin
Tanti pűtèi bravi e mia scalmanà
Che la vita pűrtròp i s’è vist rubà
Magari in sel cűrvùn a Pusulench
O in cuntra an punt gros de ciment..
A la fin ho vulì scriver per ricurdà
Che in se li stradi bişogna sta tacà
Perché an dumani tɶt pudrìa capità
De perder quel pűsè car che se gh’a
Natűralment l’è mia ubligatori né
Ansi sperom che i cioch i lasi lè…


Aventűri d’istà

Che de par me su drè a pensà
A l’istà de circa quarant’an fa
L’era lɶi milanɶfsentutanta
Me e ‘l Sergio mia in quaranta
Hotel e camera a l’űltim pian
Però sium rivà là prest e san
La padruna l’era șuena e bela
Elena la se ciamava la pűtela
Al vicul al finiva al bar Sirena
e al bagn trentaset da Silvana
in lɶi pensaum gh’è poghi òm
atsè na qualdɶna forsi cűcòm
infati eco do bèli mori tuscani
li gh’ia sɶ per șo i noster ani
li fava da balìa a tanti pűtìn
e nuater cun l’unbrelùn vișin
na sera som andà fɶra insiem
in gir per Belaria me ricordi ben.
Dopo hom cunusì atri do pűtèli
I era șviseri, ma mia tant bèli
Na not in spiagia a spetà matina
Riva de cursa na bèla muretina
tɶta de prescia drit in del mar
che fadiga dopo a catà ‘n bar
l’era gnida bianca, culur del lat
hom ciapà na paűra ma che fat
Lella, Maria Sole e Vincenza i nom
A feragost se som dit..partom??
Sium mia gninte ma i hom catadi
Che festa dopo i hom anca bașadi
Me e la mora sɶl lach de Lugano
Hom caminà tenendos per mano
E per tant tenp dopo ho pensà
A Vincenza e cușa ivi pers e lasà .
Hom pasà quater beli giurnadi la
E a la fin li sa gnanca fat pagà…
L’è sta propia an gran bèla istà
Ma pensé quarant’an è șa pasà..


Letera d’en pader an fiɶl

Se ‘n dè te me vedarè vec e brɶt
Se me spurchi, e me sbruduli tɶt
Porta pasiensa,e pensa a te piculin
Quant te canbiavi al tu panulìn
Se quant a parli dighi li stesi robi
Ricordet quant a te cuntavi li foli
Se vɶi mia lavam,pe aseli e pèt
Pensa che te vuliì mia lavat i dent
Se te me vedi ignurant e inbranà
Cun la tecnulugia,iɶtum a inparà
mia tɶm in gir e dim senper pupà
Sèt dűr,u vɶt propia mia scultà…
Te te sé cresì in chel periudo che
In dua tɶt al par pű facil da fa né.
Se na volta perdi ‘l fil d’en discurs
Sta mia inervușit t’em pari n’urs
Quant li mè ganbi li sarà strachi
Te me iűtarè a metum li tirachi.
De tanti atri robi vurìa pudì parlat
Basta che te me sculta mia stűfàt
Ho pruà a insegnat a sta al mont
Speri che te me capisa fin in font
Vurìa viga na spala in dua pugiàm
E te che te sia in grado ‘t supurtàm
Me In canbio te darò tɶt che pɶdi
Anca se restarò cun li bisachi vɶdi
Perché quel che prɶvi sul per te
L’è sota i tu oc senper, tɶti i dè
Te auguri tɶt al ben de ste mont
Sensa fa diferensi fra mori e biont
Varda de caminà per la tu strada
E ricordet de chi al te la insegnada.


Do generasiun

A l’è uramai an bel po de tenp
Che gh ho quèl che me rɶma dent
E ciuè al scontro a dli generasiun
Che l’è drè a diventà ‘n prublemun
Tra me e me fiɶl pasa circa trent’an
Lű l’è cresì cun li cansun di mè an
Al sa a memoria tɶti queli de De Andrè
De Gregori, Guccini , Dalla e tɶti chi lè
Bennato, Bob Marley che i era Rasta
E adès al sculta anca Sfera e basta
Me me vegn la pel a dl’oca urmai
Quant senti li cansun ch’li finis mai
I è na sfilsa lunga,infinida de paroli
Cun poga műsica dent, i è mia foli!!
Ma lű ‘l dis i è i cantautur muderen
Mia vulì fai senter senper a l’inferen
in del senso de mia daga credibilità
l’è al su modo divers de prutestà
cuntra tɶti li brutűri de ste mont
e chesto che magari l’è vera in font
me comunque li me da mia emusiun
Cuma quant senti tanti me cansun.
Scultà Batisti, Baglioni u De Andrè
E pasà a Fedez , JAx e tɶti chi lè…
A la fin a dla gűciada cari pűtèi
ogni generasìun la vurìa viga al mèi
mia sul parlando de műsica e cansùn
ma magari cuma aspetativi, ucașiun
bișogna daga fidűcia , mia sul criticai
e metega bastun in meșa ma iutai
me pensi che la sia na rɶda ch’la gira
e la nostra urmai l’ abia pers la mira.
Nuater som a li nostri bèli cansun
che per lur magari i è di turmentun
e alura lasom chi sculta i su rapper
e sircom de capiga quèl chi dis denter
magari purtando an po pasiensa
l’è ‘n cunsiglio mio in cunfidensa…


Me ricordi

Gh’è tanti volti quant a pensi
Che me vegn de li voi intensi
E alura parli cun ‘n qual amich
De quant ‘ndaum a ciavà i fich
U mèi amò i calum in se li pianti
Che se ranpegaum sɶ in tanti
U magari quant șugaum al dutur
Mia cuma adès chi sta ‘t parlur
U senò quant la butiglia faum girà
E te sivi mia chi te tucava de basà
U anca sota i portech del cuműn
Quant daum de li pesadi al balùn.
Canpana, scundaleur e po ciapàs
Fina a sera quant i gniva a ciamàs
E quant ‘ndaum in curiera in cità
E sunaum i canpanèi per po scapà.
Adès chi pasatenp che i ghè mia pɶ
Sarìa pran bel pudì turnà indré nè
Disighel ai voster fiɶi cari pűèi
Che i șɶch de na volta i era bèi
In dicenber anca quant fiucava
Gh era mia nisűn che se fermava..
Adès ‘m par che i pűtlet quei nɶf
I gh abia paűra anca quant a piɶf.
Ma sensater i è i tenp chi è canbià
E lur i gh’a i conputer per șugà…


Li ferii (Dii uperai)

Quant a gh’è de decider per li ferii
I è quaşi senpèr discűsìun anca serii
se cumincia a parlan a mars o aprìl
in di post de laurà gh’è bișogn de dìl
per solit li doni li preferis ‘ndà al mar
e li pű tanti volti se toca de accetàr
per al quieto viver dla copia se dis
per mia parlà cui culeghi a laurà
quanti volti che te toca de spustà
se sent“me vurìa fa li ferii in agost”
n’ater che ‘l te dis “Te tsè mia a post”
alura alè ancora fiur de discűsìun
tra nuater e a volti anca cul padrùn
a la fin però se cata senper al modo
per i uperai se dis “tɶt al fa brodo”
basta ‘ndà fɶra dli bali e a pulsà
e sta quindes dè a viga gnint de fa.
Na volta rivà in spiagia luri al sul
E nuater in acqua o a ciapà ‘l vul
O magari mèi amò sota l’unbrelùn
U a șűgà a boci u tenis cui rachetùn.
Luri la matina a li ɶndes acqua gin
E nuater cun n’aperitivo u ‘n panin
In gir a fa rabì i vu cunprà maruchìn
Prima de dișnà e magari fa an sunìn.
A me me pias pűsè ‘ndà in muntagna
In dna baita cun i pe sota na scragna
A magnà taiadeli,funs cun la pulenta
E na qual atra specialità suculenta
Insoma metès d’acordi anca in dű
Tanti volti l’è fadiga credim debù..
Ma a la fin li ferii i è propia necesarii
Per deșmentegas tɶti i prublema vari
Tanto te ti cati listès amò in setenbèr
E magari te ti tiri adrè fin in dicènber.


Gent de Fusà

Inchɶ me pias parlaf de Fusà
Che L’è na repűblica libera se sa
I ha fat de spès tɶt de parlur
Magari in machina o cui tratur
Tanta şent ho cunusì inpegnada
A fa na qual festa u na grigliada
O per l’epifania an gros burièl
Che per furtűna al gh’è amò quel
Ermete, Ivo e anca Eture Pasqualot
Faedo, Mario Borgo urmai veciòt
E in dua lasòm al Sergio Bignòt
L’uganișadur de “La festa dello sport”
In dua se balava e magnava al risòt
Menà, e misc-ià cul brɶ de i os cot
Ricurdom la Bertina, la Delina e Ana
Galèt,Ciarèl, al Ciano e la su Giana..
Dopo è sűbentrà tanti bravi pűtèi
E per Fusà i ha sircà de fa al su mèi
Ma chi tenp là i ha mia pudì pɶ rivà
Ma nuater se siom mia deșmentegà
Me scűşi con quei che ho mia lűminà
E che tant i ha dat al su paes Fusà
Per tegner viva la su bèla cuműnità
Ma la mè testa adès a l’è luntan là
Cul Mario e tanti che i’è drè a lutà
Per cavaghela e pudisla an dè cuntà.
Ho vulì ricurdai inchɶ cul dispiașer
Che gh’o fis denter in del mè cɶr
Anca la Delina l’è partida che pecà
L’è ‘ndada via sensa gnanca salűdà
Ma la restarà in dla mè ment senper
Na bèla persuna cun di valùr denter
L’űltima riga l’è per Mario a l’uspedal
Me racumandi gh’è de vinser al mal…!

(Venerdì 26 marzo 2021)


I VIŞIN DE CAŞA

Quei chi gh’ia’ mia, i ha vuria
inveci chi ‘l gh’ ia’ ‘i ha’ masaria
i vişin de caşa in general
i duvria vulis püse’ ben che mal.
In paes i sa tœt quel che s’ fa’
anca quanti volti as va’ a pisa’
a che ura ier sera tse’ ‘nda a let
e se ‘t bevi al cafe’ liscio u curèt
in cita’, inveci se e no i ‘s cunos
i sa gnanca se tse’ biont u ros.
Alura qual el mei di dü vişin
quel che cunos te e i tu pütin
u cl’ater che d’inveren e d’ista’
al pensa per lü, ‘l t’ha gnan cüna’
forsi na roba giœsta la saria
vedes, iutas, sta’ in cunpagnia
sensa sunadi, tranquii in alegria
insoma per na sana cunvivensa
fas i su afari e a l’ucurensa
vardai sul per i su lati buoni
ma forsi…l’e’ sul an bel insoni…